Review de 5 stele de la o pacientă implinită - Clinica Zetta

Povestea lungă, scurtă: o clinică de 5 stele, un medic de 5 stele (și asta doar pentru că este maximul 😊) și o femeie ce se simte femeie în adevăratul sens al cuvântului. 

Recomand cu toată sinceritatea Clinica Zetta, dar mai presus de toate, pe domnul Dr. Amit Beedasy pentru implicarea, căldura și profesionalismul de care a dat dovadă din prima clipă în care m-a vazut și până astăzi. O colaborare excelentă, cum credeam că doar în filmele americane există și o pacientă împlinită.

Mulțumesc Clinica Zetta și domnului Dr. Amit Beedasy!

Dar dacă ar fi să descriu, în detaliu, experiența pe care am trăit-o, ce am simțit și care mi-au fost gândurile, ar suna cam așa:

Ieri s-au împlinit două luni. Două luni de la intervenția de augmentare mamară pe care m-am hotărât să o fac. Nu scriu de obicei review-uri, însă de data aceasta m-am decis să o fac pentru că așa simt. Trebuie să spun că am aproape 40 de ani, sunt căsătorită și mamă a două minunății de fete. M-am hotărât să fac acest pas pentru că în urmă cu aproximativ 5 ani am suferit o intervenție de extirpare a unui nodul la sânul stâng. Totul a fost în ordine, în sensul că nu a fost nimic grav, însă sânul meu a devenit mai mic. Nu m-am lăudat niciodată cu un bust generos, dar de atunci mi se parea că sânii mei sunt aproape inexistenți. Apoi alăptatul celor doi copii, vârsta, și-au pus amprenta asupra sânilor mei. Știu că este perioada “love yourself” și că trebuie să te accepti așa cum ești, însă eu nu mă mai simțeam femeie în adevăratul sens al cuvântului. Am vrut să îmi recapăt încrederea în mine. Am amânat mult momentul operației din nenumărate motive: lipsa banilor, lipsa încrederii în medici (mă bazam foarte mult pe experiența neplăcută din spitalul de stat unde am suferit intervenția de extirpare a nodulului), lipsa siguranței privind rezultatul final, complicațiile ce puteau surveni în timpul operației, dar și după, etc. Dorința de a mă simți cu adevărat femeie m-a făcut însă să-mi iau inima în dinți într-o zi și să merg la un consult. Măcar informativ, mi-am spus. 

Am căutat mult pe net. Rezultate frumoase și nu prea, ba chiar eșecuri, testimoniale ale pacientelor care au suferit o astfel de intervenție și muuuuulte, mult prea multe informații, articole, care ba mă motivau, ba mă faceau să renunț. 

În căutările mele am ajuns la Clinica Zetta și la dl. Doctor Amit Beedasy. 

De ce Clinica Zetta? De ce dl. Doctor Amit Beedasy? 

Păi am citit review-uri pozitive, am văzut povestea clinicii, a șefului de clinică, dl. Doctor Zamfirescu, dar și istoricul dlui Doctor Amit. M-am decis să programez un consult care eram convinsă că va aduce răspunsuri multelor întrebări pe care le aveam. Zis și făcut! 

Cum prima impresie contează mai mereu, mi-a plăcut în primul rând clinica. M-a impresionat în mod pozitiv faptul că atunci când am ajuns în clinică, erau foarte multe persoane în recepția clinicii, așteptând să fie invitați în cabinetele medicilor. Câțiva eram în picioare. Dl. Doctor Zamfirescu a trecut prin sala de așteptare și discret, le-a dat indicații angajaților să aducă scaune suplimentare pentru pacienții care nu aveau locuri. Hmmm…mi-am spus, asta înseamnă grijă…Foarte frumos gest!

În scurt timp am intrat în cabinetul dlui doctor. Tremurând de emoție, îmi pierdusem toate gândurile și întrebările cu care venisem pregătită. Însă privirea caldă a dlui doctor m-a făcut să uit de emoție. M-am relaxat și am povestit de ce mă aflam acolo, ce voiam și cum puteam ajunge la rezultatul dorit. Consultația a durat în jur de o oră și jumătate, poate chiar mai mult. Nu știu cât ar fi trebuit să țină, care era planul, însă domnul doctor nu m-a lăsat să ies din cabinet până când nu am fost convinsă că am aflat tot ceea ce voiam să aflu, ba chiar mai mult. Am probat sizere diferite și am ajuns la un consens privind cea mai bună opțiune pentru mine. Atât de încântată am fost de discuție și de informațiile aflate (care au inclus evident și posibile complicații, riscuri), încât m-am decis chiar în acea zi să programez intervenția. Ajunsă acasă m-au năpădit din nou gândurile. E oare bine ce fac? Dar dacă e prea mare? Dacă e prea mic? Dacă se va întâmpla ceva? Am comunicat tot timpul cu dl. doctor. I-am trimis rezultatele analizelor, am revenit cu vizite intermediare și cu nesfârșite întrebări, unele de-a dreptul stupide, însă dl. doctor a avut răbdarea de a-mi răspunde tuturor fără nici cea mai mică ezitare. 

Operația am amânat-o pentru vreo două luni, iar asta nu pentru că ar fi avut dl. doctor vreo problemă, ci pentru că analizele au durat mai mult decât mă așteptam (că, deh, am vrut să fiu mai catolică decât Papa), apoi a urmat concediul cu familia, și uite așa, după această perioadă, iată-mă în fața clinicii pregatită, și nu prea, pentru marea intervenție. În afara de soțul meu, nu a știut nimeni de planul meu. Mi-a fost mai comod așa. Nu pentru ca îmi era rușine cu ce aveam să fac, dar pentru că, în general, avem tendința de a judeca mult prea ușor lucrurile. De o grijă în plus nu aveam nevoie. Așa că am decis să nu trâmbițez despre asta. Plus că stabilisem cu dl. doctor ca rezultatul să fie unul cât mai natural și absolut deloc strident. Am ținut foarte mult la acest aspect. De obicei, atunci când auzi despre o femeie că “și-a pus silicoane”, majoritatea își imaginează acele “dive” ultamediatizate cu sâni exagerați, care urmăresc să atragă privirile tuturor bărbaților. Cât despre mine, am considerat mereu că nu o cupă D atrage priviri, ci mai degrabă atitudinea, feminitatea, decența, proporționalitatea corpului și bunul gust. Așadar nu mi-am dorit exagerări sub nicio formă și nu am simțit nicio clipă că așa trebuie să fie. 

Mi-am anunțat sosirea în recepția clinicii, am fost preluată de una dintre asistente și condusă într-un salon. Din nou am rămas impresionată de curățenia și intimitatea locului. Salonul în care am fost cazată avea două paturi (ulterior am aflat și motivul, pertinent de altfel: în cazul în care una dintre paciente ar fi avut orice problemă care ar fi adus-o în imposibilitatea de a solicita ajutor, cealaltă ar fi putut alerta personalul medical) și o baie cu tot ce este necesar. Am semnat documentele de dinaintea operației și în scurt timp făceam pași mici, dar siguri, către sala de operație. Nu trebuie să mai spun ce emoții mă încercau în acele momente. Însă căldura (și da, o tot repet, dar este cuvântul care definește cel mai bine starea lucrurilor) personalului medical m-a încurajat și m-a motivat să merg mai departe. M-am așezat pe masa de operație și în timp ce povesteam nici eu nu mai stiu ce, am adormit. 

M-am trezit cu vocea blândă a asistentei care mă încuraja să deschid ochii. “Pffff”….mi-am spus imediat ce m-am dezmeticit, “să vezi durere acum!” Și…șoc! Dar unde e durerea? “Stai că e bine doar pentru ca nu mă mișc. Să vezi când mă voi mișca! Sigur o să am impresia că-mi explodează silicoanele”, că așa citisem eu pe un site, “sau că o să simt cea mai groaznică durere musculară ever! Să te ții!“, mi-am spus din nou. Dar….un alt șoc! Nu am simțit nicio durere. M-am gândit că se datorează calmantelor foarte puternice ce trebuie să-mi fi fost administrate, dar, mai mult ca sigur, durerea avea să apară în scurt timp și va fi groaznică. Nu vreau să mă repet, folosind la nesfârșit cuvântul “șoc”, dar, da, nu am simțit acea durere insuportabilă de care citisem atâta în căutările mele disperate pe internet. Simțeam din când în când junghiuri în sâni, însă trecătoare și absolut suportabile. Perioada imediată de după operație am dormit și citit. Am avut tot timpul parte de atenția doamnei asistente Mona care m-a îngrijit ca pe un bebeluș. Ce să mai? Aș mai fi stat vreo săptămână! Și când te gândești cât uram spitalele…. Noaptea a fost ok, fără dureri, fără complicații, iar dimineața deja mă pregăteam să părăsesc clinica. Am primit rețeta, am avut parte de un ultim consult din partea domnului doctor, care mi-a și oferit informații privind perioada de recuperare, ce era permis sau interzis și am fost condusă până la ieșirea din clinică de una dintre asistente. 

Prima săptămână a fost cea mai „grea“, dacă pot afirma asta. Strict în sensul că a trebuit să limitez mișcările (nu de durere, ci mai mult de teama de a nu se întâmpla ceva dacă fac mișcări greșite) și să lenevesc. Filme multe, cărți, multă odihnă și fără dureri. Doar acele junghiuri de care povesteam și care înțeleg că sunt normale pentru că se reface inervația la nivelul sânilor. Dar frecvența se reducea pe zi ce trecea, iar intensitatea devenea din ce în ce mai mică. Am avut două săptămâni de concediu medical, deși mă puteam mișca în voie, dar limitativ, încă din prima zi post-operator. Am considerat mai mult că merit și eu două săptămâni de relaxare. Pur și simplu. După cele două săptămâni, am reluat majoritatea activităților și am revenit la birou. Patru săptămâni am purtat 24/24 bustiera oferită de clinică. După cele 4 săptămâni am renunțat la a o purta în timpul zilei, ci doar seara, acasă, și în weekend-uri. Încă o port seara, deși dl. doctor mi-a spus ca pot începe să o “elimin” din vestimentația obligatorie acasă. Pot începe deja alergări ușoare și exersa mersul pe bicicletă. Dar mă simt bine și asta este tot ce contează. 

De m-ar întreba cineva dacă aș repeta experiența, aș spune un foarte hotărât: DA! Experiența nu mi s-a părut absolut deloc traumatizantă. Nici măcar neplăcută. Singurul inconvenient pe care îl văd este faptul că o perioadă (dar poate fi percepută ca un concediu de odihnă, în adevăratul sens al cuvântului) mișcările sunt limitate și am avut teama aceea să nu fac lucruri pe care nu ar trebui să le fac. Dar altfel, totul a decurs atât de bine, cum nu credeam. 

Departe de mine să afirm ca unele dintre testimonialele negative ale fetelor care au trecut prin această intervenție sunt exagerate sau neadevarate, pentru că până la urmă este vorba și de nivelul de suportabilitate a durerii. Cred, însă, cu tărie, că este foarte important să urmezi sfaturile medicului tău și să păstrezi proporționalitatea și echilibrul corpului tău. Rezultatul este foarte frumos, decent și atractiv. Mi-o spune mereu soțul meu. Este ceea ce mi-am dorit și mă bucur că am făcut acest pas. Recomand cu mare drag clinica Zetta, dar mai ales pe dl. Doctor Amit Beedasy: un foarte bun profesionist și un OM de nota 10, 100, 1000. 😊

A! Și încă un lucru foarte important, ceea ce am descris mai sus este strict părerea și experiența mea. Sunt lucrurile așa cum le-am văzut și simțit eu, pe propria-mi piele, fără să fiu constrânsă sau să am vreun beneficiu de pe urma acestui testimonial. Pentru cele care-si doresc o intervenție de augmentare mamară, dar așa, ca mine, din singurul motiv ca vor să se simtă mai bine în pielea lor, mai împlinite, mai femei, faceți acest pas. Nu veți fi dezamăgite dacă, și repet pentru că este la fel de important, păstrați echilibrul propriului corp și indicațiile medicului vostru. 

 

Semnat,

O femeie împlinită 😊

 

Adauga un comentariu

Lasă un răspuns

Cookie-urile ne ajută să furnizăm o experiență cât mai bună pe site. Prin utilizarea serviciilor noastre, vă exprimați acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Privacy Settings saved!
Setari permisiuni

Cookie-urile sunt folosite pe acest site pentru a oferi cea mai bună experiență de utilizator. Dacă continuați, presupunem că sunteți de acord să primiți cookie-uri de pe acest site.

Utilizăm fișiere de tip cookie pentru a personaliza și imbunătăți experiența ta pe website-ul nostru.

Utilizam fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Decline all Services
Accept toate serviciile